Care sunt tipurile de afectiuni respiratorii?

Afectiunile respiratorii reduc capacitatea respiratorie si pot fi infectioase sau cronice.

Afectiunile pulmonare infectioase sunt temporare, dar unele infectii pot deveni cronice si se pot repeta frecvent.

Exista doua categorii de infecții care pot afecta tractul respirator: 

Caile de transmitere ale infectiilor respiratorii:

Unele infecții pot deveni cronice și se pot repeta frecvent:

Sunt mai multe tipuri de pneumonie: virale, bacteriene, fungice.

Persoanele cu afecțiuni respiratorii cronice sunt mai vulnerabile să dezvolte pneumonie.

Simptomele diferă în funcție de tip și de severitatea bolii, iar în unele cazuri necesită spitalizare:

Este o boală infecto-contagioasă specifică, cu caracter endemic, produsă de bacterii din genul Mycobacterium (agent principal Mycobacterium tuberculosis), cu localizare predominant pulmonară dar și în alte organe, cu evoluție cronică consumptivă. Deseori este fatală și cu largă răspândire în populație.

Sursele de infecție sunt reprezentate de: omul (>95%) și animalele bolnave și de mediul înconjurător contaminat de către primii si anume: praful din locuință, alimente și obiecte.

Omul bolnav cu o formă de tuberculoză ce comunică cu mediul exterior este principalul factor de transmitere al infecției tuberculoase (rezervorul pentru MTB), pericolul epidemiologic cel mai mare fiind reprezentat de localizarea pulmonară, care este și cea mai frecventă (90%).

Căile de transmitere a tuberculozei (prin care bacilii tuberculoși pătrund în organismul uman) sunt reprezentate de:

Tuberculoza (TB) prin caracterul ei endemic este cea mai răspândită și persistentă boală infecțioasă la om. Aproximativ o treime din populația globului este infectată cu MTB.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează anual 10 milioane cazuri noi de tuberculoză activă și aproximativ 1.5 milioane de decese prin tuberculoză.

Studiul epidemiologiei tuberculozei (TB) permite măsurarea amplorii bolii și evoluția ei în timp, spontan sau ca urmare a aplicării măsutilor de control a bolii.

În Europa în anul 2017 o incidență de peste 30 de cazuri la 100 000 locuitori au avut tări precum: Republica Moldova (82,9), România (62.7), Ucraina (61.6), Federația Rusă (58.7).

Este evident faptul că majoritatea tărilor dezvoltate au valori scăzute ale indicatorilor, ceea ce sugerează că standardul socio-economic influentează starea de sănătate a populatiei.

Factorii de risc ai tuberculozei sunt: fumatul, mediul, afectiunile autoimune sau factorii genetici.

Semnele și simptomele clinice ale tuberculozei sunt nespecifice şi în unele cazuri boala activă poate fi asimptomatică astfel că diagnosticul nu poate fi formulat numai pe baza datelor clinice.

Afectiunile pulmonare cronice pot fi obstructive sau restrictive.

Persoanele cu plamanii afectati si cu sisteme imunitare slabite sunt mai vulnerabile la afectiuni respiratorii infectioase. 

Bolile pulmonare cronice obstructive – presupun ingustarea sau blocarea cailor respiratorii.

Apare în special la marii fumători, care nu au astm, bronșiolita obliterantă sau bronșectazii.

În Europa: 44 milioane de pacienti sunt diagnosticați cu BPOC.

În România se înregistrează 60 de decese la 100.000 de locuitori.

BPOC afectează în special persoanele care au depăşit vârsta de 40 ani.

Un procent de 50-70% dintre bolnavii ce suferă de BPOC, la fel ca în cazul astmului, rămân nediagnosticați în stadiile incipiente, deoarece acuzele bolnavilor sunt minore și atribuite eronat altor factori, motiv pentru care nu se prezintă la medic.

Boala pulmonara obstructiva cronica (BPOC) descrie 2 tipuri de afectiuni:

Factorii de risc dovediți în apariția BPOC:

Simptomele si semnele BPOC variaza in functie de afectiune si se pot manifesta prin:

BPOC este o boală tratabilă și prevenibilă si cu toate acestea a devenit a 3-a cauză de mortalitate de pe glob. Această boală are la bază un anumit model de inflamație care depășește cu mult teritoriul respirator și, în tandem cu alți factori, precum tabagismul, sedentarismul și hipoxemia cronică, se însoțește de consecințe sistemice majore.

Astmul sau boala cailor respiratorii reactive implica inflamatia cailor respiratorii ca urmare a unor factori declansatori precum polenul, puful, conditiile meteo, stresul sau fumul. Este o boala care poate disparea si reaparea sau poate persista vreme indelungata.

Fibroza chistica sau mucoviscidoza este o afectiune genetica ce afecteaza celulele care produc mucus, transpiratie sau enzime. Fluidele produse de organism au, in general, o consistenta lichida, dar la persoanele cu fibroza chistica aceste secretii devin lipicioase si nu mai actioneaza ca un lubrifiant, blocand pasajele de trecere si favorizand dezvoltarea infectiilor.

Complicatiile fibrozei chistice includ infectiile, inflamatiile si insuficienta respiratorie. 

Simptomele si semnele fibrozei chistice:

Bolile pulmonare restrictive cronice: plamanilor li se diminueaza functia de a inspira oxigen (oxigenarea) si de a expira dioxidul de carbon.

Pacientii cu aceste afectiuni au sentimentul ca nu au suficient aer, ca „poarta un pulover prea strans pe gat”.

Bolile care afecteaza tesutul pulmonar adica care deterioreaza tesutul pulmonar cauzeaza cicatrici sau duc la inflamarea tesutului pulmonar. Acest efecte aduc plamanii in imposibilitatea de a se dilata suficient. Aceste afectiuni ale plamanului se mai numesc si „boli pulmonare restrictive”.

Dintre acestea enumeram:

Fibroza pulmonara:  boala pulmonara interstitiala care provoaca cicatrici sau fibroze la nivelul plamanilor. Cel mai frecvent tip de fibroza pulmonara este fibroza pulmonara idiopatica (fara cauza cunoscuta).

Fibroza pulmonarǎ idiopatică (FPI), cea mai frecventa pneumopatie interstițială idiopatică, se remarcă printr-un prognostic deosebit de sever (supraviețuire medie de 3.5 ani). Boala progresează către insuficiență respiratorie restrictivă și deces.

Afecteazǎ vârstnicii (predominant bǎrbaţii), cazurile sub 50 de ani fiind rare.

Simptomele sunt reprezentate de dispnee progresivă de efort și tuse cronică neproductivă.

 Ȋn prezent, nu existǎ tratament curativ pentru FPI. Scopul principal al tratamentului este de a ameliora simptomele şi de a stabiliza sau de a reduce rata de progresie a bolii.

Programele de reabilitare pulmonară îmbunătățesc capacitatea de efort și ameliorează simptomatologia, însă beneficiile nu sunt susținute la 6 luni de la terminarea reabilitării. Astfel, deoarece la pacienții cu FPI efectele unui reabilitării pulmonare diminuă rapid, antrenamentul fizic trebuie să facă parte din rutina zilnică a pacientului.

Programele de reabilitare pulmonară pot include consiliere anti fumat, asistență psihosocială, gestionarea simptomatologiei și managementul exacerbărilor, prevenția și managementul infecțiilor respiratorii, consiliere nutrițională, pregătire pentru transplant pulmonar și pentru perioada de reabilitare post-transplant.

Sarcoidoza: provoacă formarea nodulilor sau a granuloamelor la plămâni. Boala se manifestă clinic frecvent cu adenopatii hilare bilaterale, infiltrate pulmonare, leziuni oculare și cutanate, dar și cu alte localizări, în diferite organe (ficat, splină, inimă, etc).

Cauzele sunt încă necunoscute dar se crede ca poate fi vorba de factori genetici și de mediu care apar în general la indivizii tineri sau de vârstă medie.

Putem lua în următorii factori de risc:

Sarcoidoza este răspândită pe tot globul, afectând în special persoanele cu vârste cuprinse între 20-40 ani.

 Boala apare mai frecvent la sexul feminin. În România se estimează o prevalentă de aproximativ 40 la 100 000 de locuitori.

Tratamentul include: chimioterapie, corticosteroizi.

Cancerul pulmonar (CBP): tumorile pot bloca căile respiratorii sau lichidul se poate colecta in jurul plămânilor ceea ce face dificilă respirația. 

Cancerul pulmonar poate provoca inflamații în sistemul respirator. Fumatul (inclusiv fumatul pasiv) este cel mai important factor de risc pentru cancerul pulmonar dar mediul toxic.

La ora actuală, la nivel mondial, neoplasmul bronhopulmonar reprezintă cea mai frecventă cauză de mortalitate prin cancer.

Rata mortalității este mai crescută în țările dezvoltate și este asociată cu consumul de tutun.

Datorită diagnosticului tardiv, doar aproximativ 10% din pacienți pot fi tratați curativ.

Factori de risc:

Se asociază cu aproximativ 80-90% din decesele prin cancer pulmonar.

Compoziția fumului de țigară este foarte complexă. Doar gudronul este format din aproximativ 3500 de compuși dintre care majoritatea sunt cancerigeni. Mai mult, chiar și fumătorii pasivi au un risc semnificativ de a dezvolta această neoplazie. Se consideră că dacă un fumător activ consumă 20 de țigări în aceeași încăpere cu un alt subiect, în mod pasiv acesta din urmă, va inhala fumul echivalent a 8 țigări.

Renunțarea la fumat la persoanele diagnosticate cu cancer pulmonar în stadiu incipient este corelata cu un prognostic mai bun.

Apariția acestei neoplazii în rândul nefumătorilor cu antecedente familiale de cancer pulmonar, sau a subiecților tineri, fără expunere profesională, susține ipoteza unui determinism genetic implicat în apariția acestei boli.

Studiile au arătat că persoanele care au antecedente familiale de neoplasm bronhopulmonar, au un risc de două ori mai mare de a dezvolta cancer pulmonar decât populația general.

Expunerea profesională la carcinogeni de tip azbest, radon, siliciu, arsenic, beriliu, clorometil, eteri, crom, nichel, cobalt sau clorura de vinil, crește riscul de apariție a CBP.

Dintre aceștia, azbestul este prima cauză profesională a cancerului pulmonar cât și a mezoteliomului pleural. Expunerea la azbest amorsează carcinogeneza prin inducerea unui răspuns inflamator cronic, și determinarea unor mutații genetice. De asemenea, azbestul este un factor de risc major pentru dezvoltarea mezoteliomului pleural.

Bronhopneumopatia Obstructivă Cronică: pacienții cu limitarea fluxului de aer sunt mai predispuși pentru dezvoltarea neoplasmului bronhopulmonar.

– Pneumopatii interstițiale difuze

– Azbestoza pulmonară benignă

ADN-ul retroviral și ADN-ul papilomavirusului uman au fost găsite în majoritatea cazurilor de carcinom cu celule scuamoase. ADN-ul retroviral a fost găsit și în cazuri de adenocarcinom.

Studiile au arătat o corelație între consumul scăzut de fructe si legume și CBP. Concentrații serice scăzute de beta-caroten, vitamina A,C,E și seleniu au fost asociate cu un risc crescut de dezvoltare a cancerului pulmonar, acestea fiind substanțe protectoare cu efect antioxidant.

Poluarea industrială și gazele de eșapament ale vehiculelor determină eliberarea în atmosferă a unor microparticule cancerigene precum monoxidul de carbon(CO), hidrocarburi aromatice policiclice, dioxid de azot (NO2), dioxid de sulf (SO2), benzen, particule ultrafine(PM 2.5um), etc.

Simptomele si semnele cancerului bronho-pulmonar sunt: